Am văzut că tot circulă o leapşă pe aici printre bloguri şi mi-am permis să o adopt. Muzica pe care eu o ascult este cam 90% Old School aşa că mă încântă tare leapşa asta.
Deci cele cinci melodii pe care le aleg ca loc fruntaş din foarte lunga listă pe care o am sunt:
1. Desigur locul de onoare îl ocupă Guns'N'Roses - Sweet Child O'Mine, una dintre melodiile mele preferate dacă nu cumva chiar cea mai preferată. Nu îmi încep ziua fără Sweet Child O'Mine şi Paradise City. Lege!
2. This song never gets old: Survivor - Eye Of The Tiger
3. Bon Jovi - Livin' on a prayer
4. Mai departe urmează: Babylon A.D - Bang go the bells
5. Şi hai să adăugăm şi un Kiss - I was made for loving you. Deşi oscilam între ei,
Black Sabbath - Paranoid şi Van Halen - Jump care de asemenea sunt excepţionale.
Cum îmi sună topul?
Aş zice şi cui îl dau mai departe dar bloguleţul ăsta e nou şi nu are încă prieteni apropiaţi aşa că cine vrea - cine pofteşte - ia şi se serveşte!
8 Când ajungi la limită...
miercuri, 26 mai 2010
...ce faci? Care sunt impulsurile pe care le ai?
Ştiu, depinde de situaţie, dar gândeşte-te la o situaţie mai gravă pe care ai experimentat-o deja, cum ai reacţionat?
De obicei, atunci când ajungi în punctul în care afirmi că s-a umplut paharul, că nu mai poţi duce, că răbdarea ta are o limită - nervii îşi ocupă locul de onoare.
Cu toţii trecem prin astfel de momente tensionate; unii dintre noi îşi administrează ieşile nervoase, gândindu-se la consecinţele ce vor urma pe când alţii devin isterici, apelează la violenţă, au răbufniri emoţionale sau reacţii extreme de furie.
Mai sunt şi personele de mijloc, ca mine spre exemplu, pentru care nervi reprezintă partea din minte pe care ţi-e frică să o dezlănţuieşti. Sunt oamenii care îşi trăiesc viaţa lipsită de starea aceea de nervozitate şi nu ştiu cum să reacţioneze atunci când ea intră în peisaj.
Sunt oamenii care ştiu să îi calmeze pe alţii dar pe ei înşişi nu.
Majoritatea oamenilor stăpâniţi de nervi îşi dau seama de ce se întamplă cu ei de-abia după ce energia negativa s-a descarcat. Nu mai e nimic de facut, în afară de regret.
Tu cum reacţionezi când eşti nervos/ă?
Ştiu, depinde de situaţie, dar gândeşte-te la o situaţie mai gravă pe care ai experimentat-o deja, cum ai reacţionat?
De obicei, atunci când ajungi în punctul în care afirmi că s-a umplut paharul, că nu mai poţi duce, că răbdarea ta are o limită - nervii îşi ocupă locul de onoare.
Cu toţii trecem prin astfel de momente tensionate; unii dintre noi îşi administrează ieşile nervoase, gândindu-se la consecinţele ce vor urma pe când alţii devin isterici, apelează la violenţă, au răbufniri emoţionale sau reacţii extreme de furie.
Mai sunt şi personele de mijloc, ca mine spre exemplu, pentru care nervi reprezintă partea din minte pe care ţi-e frică să o dezlănţuieşti. Sunt oamenii care îşi trăiesc viaţa lipsită de starea aceea de nervozitate şi nu ştiu cum să reacţioneze atunci când ea intră în peisaj.
Sunt oamenii care ştiu să îi calmeze pe alţii dar pe ei înşişi nu.
Majoritatea oamenilor stăpâniţi de nervi îşi dau seama de ce se întamplă cu ei de-abia după ce energia negativa s-a descarcat. Nu mai e nimic de facut, în afară de regret.
11 Pentru cei pasionaţi
joi, 20 mai 2010
Eu sunt pasionată de foarte multe lucruri: de chitară, de pictură, de fotografie.. Dar acum câteva zile am fost întrebată care sunt culturile care mă fascinează.
Sincer, mi s-a părut o întrebare foarte interesantă. Am ales două culturi străvechi: cea a egiptenilor şi cea a indienilor, care m-au pasionat încă din copilărie.
Vorbind de indieni, tocmai am terminat de desenat pe peretele (see what i've done here? de-de-pe-pe) camerei mele această imagine. Este momentan o schiţă în creion şi mai am de lucrat la ea:
Egiptologia - literatura, limba, arta egiptenilor din perioada Egiptului Antic mă fascinează.
Am cumpărat şi citit numeroase cărţi despre viaţa lor enigmatică. Din toată cultura egipteană, însă, cel mai mult m-a pasionat scrierea şi simbolurile lor.
Tocmai de aceea mi-am făcut un tatuaj cu un simbol egiptean pe spate acum ceva timp. Este ca un omagiu adus unei culturi frumoase şi plină de mister. Mereu mi-au plăcut tatuajele; tatuajele tradiţionale, desigur, în decursul istoriei umanităţii, fiecare cultura sau religie şi-a asumat un anumit simbol.
Tatuajul meu este ales de pe pereţii templului lui Horus şi reprezintă un vechi simbol egiptean de protecţie, putere şi viaţă veşnică.
Sincer, mi s-a părut o întrebare foarte interesantă. Am ales două culturi străvechi: cea a egiptenilor şi cea a indienilor, care m-au pasionat încă din copilărie.
Vorbind de indieni, tocmai am terminat de desenat pe peretele (see what i've done here? de-de-pe-pe) camerei mele această imagine. Este momentan o schiţă în creion şi mai am de lucrat la ea:
Egiptologia - literatura, limba, arta egiptenilor din perioada Egiptului Antic mă fascinează.
Am cumpărat şi citit numeroase cărţi despre viaţa lor enigmatică. Din toată cultura egipteană, însă, cel mai mult m-a pasionat scrierea şi simbolurile lor.
Tocmai de aceea mi-am făcut un tatuaj cu un simbol egiptean pe spate acum ceva timp. Este ca un omagiu adus unei culturi frumoase şi plină de mister. Mereu mi-au plăcut tatuajele; tatuajele tradiţionale, desigur, în decursul istoriei umanităţii, fiecare cultura sau religie şi-a asumat un anumit simbol.
Tatuajul meu este ales de pe pereţii templului lui Horus şi reprezintă un vechi simbol egiptean de protecţie, putere şi viaţă veşnică.
1 Timp de două nopţi şi trei zile..
vineri, 7 mai 2010
...voi asculta peste 200 de artişti, dintre care 47 străini, ce vor performa în cadrul a 14 scene.
Uite că a venit!
În sfârşit, un festival superb despre care nu mulţi ştiu. Mă tot gândeam dacă să scriu pe blog despre el sau să păstrez, la rândul meu, liniştea. Apare ici colo câte un articol, majoritatea celor ce fierb internetul de dimineaţa până seara ştiu de venirea lui:
Iarmaroc Fest 2010 doamnelor şi domnilor!
"Iarmaroc Fest uneste muzica, arta, natura, oamenii feluriti si ii introduce in stilul de viata si de distractie contemporan.
Intre cateva sesiuni strasnice de dans, te sfatuim sa te opresti sa urmaresti piesele de teatru, expozitiile de fotografie, workshop-urile de pictura, sculptura si desen sau sa faci cateva mici cumparaturi, sustinand creativitatea celor peste 100 de expozanti ce vor participa la bazarul de produse hand-made.
La Iarmaroc Fest iti oferim confort maxim, asa ca am pregatit special pentru tine: o zona de camping ingradita si pazita, dotata cu dusuri, toalete si spatiu de depozitare; mancare traditionala si mancare eco, multe baruri si o zona de chill cu hamace si leagane in care sa te relaxezi in voie si sa iti recuperezi energia pentru o noua portie de distractie."
Intr-un spirit explicit "make love not war" Iarmaroc Fest va avea loc intr-o fosta baza militara, undeva in mijlocul campului.
Sounds like fun, eh?
Uite că a venit!
În sfârşit, un festival superb despre care nu mulţi ştiu. Mă tot gândeam dacă să scriu pe blog despre el sau să păstrez, la rândul meu, liniştea. Apare ici colo câte un articol, majoritatea celor ce fierb internetul de dimineaţa până seara ştiu de venirea lui:
Iarmaroc Fest 2010 doamnelor şi domnilor!
"Iarmaroc Fest uneste muzica, arta, natura, oamenii feluriti si ii introduce in stilul de viata si de distractie contemporan.
Intre cateva sesiuni strasnice de dans, te sfatuim sa te opresti sa urmaresti piesele de teatru, expozitiile de fotografie, workshop-urile de pictura, sculptura si desen sau sa faci cateva mici cumparaturi, sustinand creativitatea celor peste 100 de expozanti ce vor participa la bazarul de produse hand-made.
În premieră la Iarmaroc Fest, va avea loc un festival de film vechi unde vei putea urmări proiecţiile unor documentare româneşti realizate între anii 1920-1940.
Îti vei putea exprima liber spiritul ludic in spatiul de joaca si distactie unde te asteapta: tiroliana, peretele cu blocatoare, panza de paianjen, podul indian, rodeo, ringuri de sumo si box gonflabile, podul suspendat, tir cu arcul si plasa piratului.La Iarmaroc Fest iti oferim confort maxim, asa ca am pregatit special pentru tine: o zona de camping ingradita si pazita, dotata cu dusuri, toalete si spatiu de depozitare; mancare traditionala si mancare eco, multe baruri si o zona de chill cu hamace si leagane in care sa te relaxezi in voie si sa iti recuperezi energia pentru o noua portie de distractie."
Intr-un spirit explicit "make love not war" Iarmaroc Fest va avea loc intr-o fosta baza militara, undeva in mijlocul campului.
Sounds like fun, eh?
4 Mica vacanţă
joi, 6 mai 2010
Eu şi prietenii mei, noi munţomanii, apreciem şi marea atunci când ştim că atmosfera ce ne aşteaptă acolo va fi una plină de prieteşug şi tocmai de aceea, în soarele arzător al după-amiezii de 30 aprilie, ne-am urcat în personalul de pe Obor şi am pornit către Vama Veche.
Drumul lung, voia bună, băutura la borcan şi uite aşa, în şapte ore, ne-am văzut în jurul corturilor pregătiţi de distracţie.
Am ajuns pe plajă pe le zece seara - foc de tabară în stânga, miros de hamsii rumenite bine bine, foc de tabără în dreapta, Joe Cocker pe fundal - o plăcere!
Ne-am amuzat copios când am dat peste un grupuleţ de tinerei cu o chitară, la marginea drumului, o zdrăngăneau alături de o pancarda "Need Alcohol".
Spre uimirea mea, am dat de o grămadă de cunoscuţi şi astfel au fost două seri reuşite alături de prieteni. Răsăritul l-am prins undeva pe lângă El Comandante când ne zbânţuiam pe "Natasha Bedingfield - Unwritten" care a picat perfect cu starea pe care o aveam.
Voi cum aţi petrecut de Ziua Muncii?
Drumul lung, voia bună, băutura la borcan şi uite aşa, în şapte ore, ne-am văzut în jurul corturilor pregătiţi de distracţie.
Am ajuns pe plajă pe le zece seara - foc de tabară în stânga, miros de hamsii rumenite bine bine, foc de tabără în dreapta, Joe Cocker pe fundal - o plăcere!
Ne-am amuzat copios când am dat peste un grupuleţ de tinerei cu o chitară, la marginea drumului, o zdrăngăneau alături de o pancarda "Need Alcohol".
Spre uimirea mea, am dat de o grămadă de cunoscuţi şi astfel au fost două seri reuşite alături de prieteni. Răsăritul l-am prins undeva pe lângă El Comandante când ne zbânţuiam pe "Natasha Bedingfield - Unwritten" care a picat perfect cu starea pe care o aveam.
Voi cum aţi petrecut de Ziua Muncii?
10 Insomnia
vineri, 12 februarie 2010
Sau ăsta a fost răspunsul pe care l-am primit de la majoritatea oamenilor cărora le-am povestit starea mea.
Aveam o perioadă, acum câţiva ani, când somnul meu era atât de adânc, aproape letargic. Mă trezeam odihnită şi funcţionam relativ bine pe perioada zilei.
Acum, nu mai pot să dorm aproape deloc. Am ajuns la un moment dat la treizeci de ore nedormite. Fenomenul este ciudat şi periculos: mă simt bine, nu simt oboseala sub nici cea mai mică formă, mintea mea e ageră şi aş putea să ies la jogging căci energie am din plin, apoi dintr-o dată mă vlăguiesc, atât de tare încât eforturile mele de a ţine ochii deschişi sau de a păşii sunt imense.
Merg pe marginea trotuarului şi încerc să evit contactul cu oamenii pentru că sunt absolut conştientă că dacă se lovesc de mine în mers, mă prăbuşesc şi acolo rămân.
O perioadă, mică ce-i drept, am încetat să privesc în oglindă. Nu aveam absolut nimic diferit în afara unor cearcăne imense, încreţituri premature ale nopţilor nedormite identice cu cele pe care le văd la oamenii care suferă de abuzul de stupefiante. Era groaznic, întrucât ochii mei sunt cam singura parte a corpului care o plac cu adevărat, sunt mari, adânci şi verzi-albăstrui. Imaginea lor înconjurată de cercuri negre era o povară prea grea pentru mine la momentul respectiv.
Acum se întâmplă acelaşi lucru, numai că fizicul meu nu mai suferă. Tind să cred că oarecum s-a obişnuit, cearcănele nu mai apar de mult timp şi arăt perfect din cap până în picioare chiar dacă sunt nedormită, obosită şi slăbită.
Nu mă mai văzusem cu prietenul meu de multe zile, pentru că mă simţeam foarte obosită, chiar bolnavă la un moment dat. Ieri m-am hotărât să mă văd cu el cu orice preţ şi eram conştientă că trebuie să dorm, să dorm mult.
Nu am putut să adorm fără puţin ajutor, m-am dus la farmacie şi am cumpărat somnifere naturale, pe bază de plante. Nu le mai folosesc, oricât de naturale ar fi nu sunt bune pentru organism, nu au cum să fie. Dar şi-au făcut efectul instantaneu, înţeleg acum de ce unii oameni sunt dependenţi de ele.
Cert este că azi am adormit la ora două dimineaţa şi m-am trezit la patru jumătate. Acum scriu pe blog pentru că nu am ce face, aştept să se facă şase jumătate să plec la şcoală.
Cred totuşi că încep să îmi revin.
Măcar dorm noaptea şi umblu ziua, e un pas înainte!
Dacă cineva ştie vreun remediu pentru somn, pe care l-a şi încercat şi a dat roade, nu vă feriţi să-l împărtăşiţi cu mine, orice ajutor e mai mult decât binevenit!
Aveam o perioadă, acum câţiva ani, când somnul meu era atât de adânc, aproape letargic. Mă trezeam odihnită şi funcţionam relativ bine pe perioada zilei.
Acum, nu mai pot să dorm aproape deloc. Am ajuns la un moment dat la treizeci de ore nedormite. Fenomenul este ciudat şi periculos: mă simt bine, nu simt oboseala sub nici cea mai mică formă, mintea mea e ageră şi aş putea să ies la jogging căci energie am din plin, apoi dintr-o dată mă vlăguiesc, atât de tare încât eforturile mele de a ţine ochii deschişi sau de a păşii sunt imense.
Merg pe marginea trotuarului şi încerc să evit contactul cu oamenii pentru că sunt absolut conştientă că dacă se lovesc de mine în mers, mă prăbuşesc şi acolo rămân.
O perioadă, mică ce-i drept, am încetat să privesc în oglindă. Nu aveam absolut nimic diferit în afara unor cearcăne imense, încreţituri premature ale nopţilor nedormite identice cu cele pe care le văd la oamenii care suferă de abuzul de stupefiante. Era groaznic, întrucât ochii mei sunt cam singura parte a corpului care o plac cu adevărat, sunt mari, adânci şi verzi-albăstrui. Imaginea lor înconjurată de cercuri negre era o povară prea grea pentru mine la momentul respectiv.
Acum se întâmplă acelaşi lucru, numai că fizicul meu nu mai suferă. Tind să cred că oarecum s-a obişnuit, cearcănele nu mai apar de mult timp şi arăt perfect din cap până în picioare chiar dacă sunt nedormită, obosită şi slăbită.
Nu mă mai văzusem cu prietenul meu de multe zile, pentru că mă simţeam foarte obosită, chiar bolnavă la un moment dat. Ieri m-am hotărât să mă văd cu el cu orice preţ şi eram conştientă că trebuie să dorm, să dorm mult.
Nu am putut să adorm fără puţin ajutor, m-am dus la farmacie şi am cumpărat somnifere naturale, pe bază de plante. Nu le mai folosesc, oricât de naturale ar fi nu sunt bune pentru organism, nu au cum să fie. Dar şi-au făcut efectul instantaneu, înţeleg acum de ce unii oameni sunt dependenţi de ele.
Cert este că azi am adormit la ora două dimineaţa şi m-am trezit la patru jumătate. Acum scriu pe blog pentru că nu am ce face, aştept să se facă şase jumătate să plec la şcoală.
Cred totuşi că încep să îmi revin.
Măcar dorm noaptea şi umblu ziua, e un pas înainte!
Dacă cineva ştie vreun remediu pentru somn, pe care l-a şi încercat şi a dat roade, nu vă feriţi să-l împărtăşiţi cu mine, orice ajutor e mai mult decât binevenit!
15 Cum scriem un mesaj secret?
marți, 9 februarie 2010
Astăzi am învăţat cum să scriu cu cerneală invizibilă naturală. La ce am nevoie, nu ştiu..poate la vreo glumă pe seama vreunui amic?
Ia o jumătate de lămâie şi stoarce-o într-un bol, înmoaie o pensulă, o pană sau o scobitoare în suc şi scrie pe foaie. Lasă mesajul să se usuce. Pe foaie nu se poate distinge nimic cu ochiul liber. Aprinde o lumânare, apropie foaia de flacăra lumânării şi scrisul va apărea instantaneu.
Poţi face smecheria şi cu ajutorul imprimantei. Scoate cartuşul în care stă culoarea galbenă, spală-l şi umple recipientul cu suc stors de lămâie apoi scoate la imprimantă textul şi citeşte-l cu atenţie la lumina lumânării.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)