10 Insomnia

vineri, 12 februarie 2010

Sau ăsta a fost răspunsul pe care l-am primit de la majoritatea oamenilor cărora le-am povestit starea mea.
Aveam o perioadă, acum câţiva ani, când somnul meu era atât de adânc, aproape letargic. Mă trezeam odihnită şi funcţionam relativ bine pe perioada zilei.
Acum, nu mai pot să dorm aproape deloc. Am ajuns la un moment dat la treizeci de ore nedormite. Fenomenul este ciudat şi periculos: mă simt bine, nu simt oboseala sub nici cea mai mică formă, mintea mea e ageră şi aş putea să ies la jogging căci energie am din plin, apoi dintr-o dată mă vlăguiesc, atât de tare încât eforturile mele de a ţine ochii deschişi sau de a păşii sunt imense.
Merg pe marginea trotuarului şi încerc să evit contactul cu oamenii pentru că sunt absolut conştientă că dacă se lovesc de mine în mers, mă prăbuşesc şi acolo rămân.
O perioadă, mică ce-i drept, am încetat să privesc în oglindă. Nu aveam absolut nimic diferit în afara unor cearcăne imense, încreţituri premature ale nopţilor nedormite identice cu cele pe care le văd la oamenii care suferă de abuzul de stupefiante. Era groaznic, întrucât ochii mei sunt cam singura parte a corpului care o plac cu adevărat, sunt mari, adânci şi verzi-albăstrui. Imaginea lor înconjurată de cercuri negre era o povară prea grea pentru mine la momentul respectiv.
Acum se întâmplă acelaşi lucru, numai că fizicul meu nu mai suferă. Tind să cred că oarecum s-a obişnuit, cearcănele nu mai apar de mult timp şi arăt perfect din cap până în picioare chiar dacă sunt nedormită, obosită şi slăbită.
Nu mă mai văzusem cu prietenul meu de multe zile, pentru că mă simţeam foarte obosită, chiar bolnavă la un moment dat. Ieri m-am hotărât să mă văd cu el cu orice preţ şi eram conştientă că trebuie să dorm, să dorm mult.
Nu am putut să adorm fără puţin ajutor, m-am dus la farmacie şi am cumpărat somnifere naturale, pe bază de plante. Nu le mai folosesc, oricât de naturale ar fi nu sunt bune pentru organism, nu au cum să fie. Dar şi-au făcut efectul instantaneu, înţeleg acum de ce unii oameni sunt dependenţi de ele.
Cert este că azi am adormit la ora două dimineaţa şi m-am trezit la patru jumătate. Acum scriu pe blog pentru că nu am ce face, aştept să se facă şase jumătate să plec la şcoală.
Cred totuşi că încep să îmi revin.
Măcar dorm noaptea şi umblu ziua, e un pas înainte!

Dacă cineva ştie vreun remediu pentru somn, pe care l-a şi încercat şi a dat roade, nu vă feriţi să-l împărtăşiţi cu mine, orice ajutor e mai mult decât binevenit!

15 Cum scriem un mesaj secret?

marți, 9 februarie 2010

Astăzi am învăţat cum să scriu cu cerneală invizibilă naturală. La ce am nevoie, nu ştiu..poate la vreo glumă pe seama vreunui amic?

Ia o jumătate de lămâie şi stoarce-o într-un bol, înmoaie o pensulă, o pană sau o scobitoare în suc şi scrie pe foaie. Lasă mesajul să se usuce. Pe foaie nu se poate distinge nimic cu ochiul liber. Aprinde o lumânare, apropie foaia de flacăra lumânării şi scrisul va apărea instantaneu.
Poţi face smecheria şi cu ajutorul imprimantei. Scoate cartuşul în care stă culoarea galbenă, spală-l şi umple recipientul cu suc stors de lămâie apoi scoate la imprimantă textul şi citeşte-l cu atenţie la lumina lumânării.

8 Atâtea şi atâtea

luni, 8 februarie 2010

Am avut şi eu, ca şi noi toţi de altfel (mă amăgesc singură) perioade de tot felul. Am început uşor, uşor să rememorez (involuntar, desigur) pasaje şi momente care m-au marcat într-o oarecare măsură şi care au contribuit la crearea mea ca şi persoană.Recunosc, trec printr-o perioadă pe care o întâlnesc pentru prima dată şi îmi place. Pot să trec peste ea, pot să renunţ la ea foarte uşor dar nu vreau. Simt nevoia de a experimenta şi eu senzaţia această nouă în care sentimentele te conduc ci nu raţionamentul.
Dar sunt conştientă că şi cele mai frumoase experienţe vin şi pleacă dar ceea ce lasă în urmă, uneori este atât de puternic, aproape palpitabil, încât îl pot simţii şi ceilalţi…de aceea este important pentru mine să continui această experienţă pentru a-mi perfecţiona modul în care relaţionez cu cei din jur sau, de ce nu, pentru mine, pentru propria mea fericire.
Momentan, mă aflu într-o sferă care pare perfectă, dar inevitabil această perfecţiune aparentă este încet distrusă prin apariţia tot mai fregventa a conflictelor şi nemulţumirilor. Dar acest lucru este considerant normal.
Am avut perioade în care credeam (poate credeţi şi voi asta) că eliminarea acestor manifestări sau situaţii negative ar face ca totul să fie bine şi frumos dar aşa ceva este imposibil.Una nu poate exista fără cealaltă. Trebuie împreună să vă simţiţi compleţi.
Uşor, uşor lucrurile par să se complice şi privesc lumea cu alţi ochi.
« În practica ta să ai intodeauna în minte interacţiunea dintre cer şi pământ, apă şi foc, yin şi yang. » – toate opuse dar una fără cealaltă inexistente.

3 Conştiinţa

Mă urmăreşti cum urmareşte un uliu un şoarece pe câmp..şi pur si simplu nu am unde sa fug, e totul drept şi întins, oriunde aş fugi tu îmi suflii in ceafă. Mă simt ca o papusă, ironic dar de data asta nu mă simt frumoasă, mă simt controlată ca o papusă. Orice fac, tu ma controlezi din umbră şi niciodata nu am acţionat fară permisiunea ta..
Nu suport ideea că tu ştii totul despre mine..Undeva ai un sertar unde ai salvat totul! Mă simt servită pe tavă..Şi stii că nu suport asta..şi uneori scoţi amintiri şi le împrăştii in mintea mea şi se răspândesc, se răsfiresc şi se revarsă în sufletul meu.
Ah, draga de tine...măcar îmi eşti loială, eşti numai a mea..fără mine tu nu exişti si fără tine eu nu exist..fără trecut nu am viitor, mi-aş pierde identitatea.
Ce ştiu eu despre tine? Că eşti o bucăţică din mine, ne completam una pe alta..eu te hrănesc tu mă păstrezi vie. Dar aş vrea să te pot controla, nu să mă contolezi tu pe mine! Să îti spun ce sa ţii minte, sa îti spun ce să stergi..ar fi frumos..pentru mine. Tu însă ai fi seacă, goală, ai paraliza sub setea mea pentru perfect..

6 Autoportret

SUNT: un mit sau o realitate.
AŞ VREA: Să îndrept unele din multele greşeli pe care le-am făcut; ca oamenii să creadă în magie.
PĂSTREZ: toate amintirile.. Înainte de toate şi în primul rând cele pe care vreau să le uit!
MI-AŞ FI DORIT: Să trăiesc în altă periaoda de timp (de preferat sec al XVIII-lea)
NU ÎMI PLAC: femeile.
MĂ TEM: de moartea celor dragi.
AUD: vocea oamenilor şi vocea naturii
ÎMI PARE RĂU: că ştiu să citesc atât de bine oamenii şi că niciodată nu mă înşel.
NU SUNT: ca ceilalţi.
DANSEZ: de minim 5 ori pe zi.
CÂNT: atunci când dansez.
NICIODATĂ: nu voi ceda psihic :D
RAR: plâng. rar sunt impresionată
NU SUNT ÎNTOTDEAUNA: conform aşteptărilor
NU ÎMI PLACE DE MINE: judec prea mult.
SUNT CONFUZ: niciodată.
AR TREBUI: să tac, uneori spun prea multe