8 Atâtea şi atâtea

Am avut şi eu, ca şi noi toţi de altfel (mă amăgesc singură) perioade de tot felul. Am început uşor, uşor să rememorez (involuntar, desigur) pasaje şi momente care m-au marcat într-o oarecare măsură şi care au contribuit la crearea mea ca şi persoană.Recunosc, trec printr-o perioadă pe care o întâlnesc pentru prima dată şi îmi place. Pot să trec peste ea, pot să renunţ la ea foarte uşor dar nu vreau. Simt nevoia de a experimenta şi eu senzaţia această nouă în care sentimentele te conduc ci nu raţionamentul.
Dar sunt conştientă că şi cele mai frumoase experienţe vin şi pleacă dar ceea ce lasă în urmă, uneori este atât de puternic, aproape palpitabil, încât îl pot simţii şi ceilalţi…de aceea este important pentru mine să continui această experienţă pentru a-mi perfecţiona modul în care relaţionez cu cei din jur sau, de ce nu, pentru mine, pentru propria mea fericire.
Momentan, mă aflu într-o sferă care pare perfectă, dar inevitabil această perfecţiune aparentă este încet distrusă prin apariţia tot mai fregventa a conflictelor şi nemulţumirilor. Dar acest lucru este considerant normal.
Am avut perioade în care credeam (poate credeţi şi voi asta) că eliminarea acestor manifestări sau situaţii negative ar face ca totul să fie bine şi frumos dar aşa ceva este imposibil.Una nu poate exista fără cealaltă. Trebuie împreună să vă simţiţi compleţi.
Uşor, uşor lucrurile par să se complice şi privesc lumea cu alţi ochi.
« În practica ta să ai intodeauna în minte interacţiunea dintre cer şi pământ, apă şi foc, yin şi yang. » – toate opuse dar una fără cealaltă inexistente.